Alocasia macrorrhizos – Urechea elefantului cu frunze drepte (Taro uriaș)

Alocasia macrorrhizos – Urechea elefantului cu frunze drepte (Taro uriaș)
Frunze uriașe, orientate spre cer, pe un trunchi ca de palmier

Alocasia macrorrhizos e una dintre cele mai impresionante plante exotice pentru terase și grădini. Are frunze uriașe, de 60 cm–1 m, în formă de inimă, cu nervuri proeminente, care stau drepte, orientate în sus. Cu anii, planta face o tulpină groasă, ca un trunchi, și capătă aspect de palmier tropical. Crește repede, până la 1,5–2,5 m, și e ideală în ghivece mari, pe terase, lângă piscine și în grădinile exotice. Nu rezistă la frig, așa că iarna se ține în casă.

Alocasia macrorrhizos provine din pădurile tropicale umede din Asia de Sud-Est și din nordul Australiei, unde poate ajunge la 4–5 m înălțime. Mai e cunoscută ca taro uriaș sau urechea elefantului cu frunze drepte. E rudă cu Colocasia, dar se deosebește prin frunzele care stau drepte, în sus, și prin tulpina groasă, ca un trunchi.

Frunzele sunt uriașe, de 60 cm–1 m lungime, în formă de inimă sau de săgeată, cu marginea ușor ondulată și nervuri proeminente, de un verde intens, lucios. Sunt purtate pe pețiole lungi, groase și cărnoase, care pornesc dintr-o tulpină groasă, ca un trunchi scurt. Pe măsură ce planta crește, frunzele bătrâne de la bază se usucă, iar tulpina se înalță, ca la un palmier.

Arată foarte bine:

în ghivece mari, pe terase, balcoane mari și lângă piscine;
la intrarea în casă sau în curți interioare, ca plantă de efect;
în grădini tropicale și exotice, alături de bananieri, canna și palmieri;
în rabate de vară, plantată direct în grădină din mai până în octombrie;
iarna, în casă, în încăperi mari și luminoase, în birouri sau în holuri.

Caracteristici:

Tip: plantă perenă tropicală, cu tulpină groasă; în România se cultivă în ghiveci, afară vara și în casă iarna
Formă: tufă mare, erectă, cu frunze uriașe, orientate în sus
Creștere: rapidă în sezonul cald
Înălțime: 1,5–2,5 m în ghiveci
Lățime: 1–1,5 m
Frunze: uriașe, 60 cm–1 m, în formă de inimă, verde-lucios, cu nervuri proeminente
Expunere: lumină puternică, dar indirectă; afară, semiumbră sau soare doar dimineața
Sol: fertil, afânat, umed, dar bine drenat; nu suportă apa stagnantă
Temperatură: ideal 20–30 °C; minim 10–12 °C
Rezistență la ger: nu rezistă; frunzele se strică sub 5 °C, iar înghețul o distruge
Utilizare: ghivece mari, terase, piscine, grădini exotice, plantă de interior iarna

De ce să alegeți Alocasia macrorrhizos:

Frunze uriașe, spectaculoase, orientate spre cer.
Aspect de palmier tropical, cu trunchi gros.
Crește repede și devine o plantă de efect.
Afară vara, în casă iarna, decorativă tot anul.
Aduce un aer exotic oricărei terase sau grădini.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Scoateți-o afară primăvara, după trecerea înghețurilor, când nopțile nu mai scad sub 12–15 °C, de obicei din mijlocul lui mai. Alegeți un loc luminos, cu soare dimineața și umbră după-amiaza, adăpostit de vânt, pentru că vântul rupe frunzele mari. Folosiți un ghiveci mare, de cel puțin 30–50 l, cu găuri de scurgere și strat de drenaj, și un pământ fertil, afânat.

Udați des vara, ca pământul să rămână umed, dar nu ud. Nu lăsați apă în farfuria ghiveciului. Îngrășați la 2 săptămâni, din mai până în septembrie, cu îngrășământ pentru plante verzi. Pe vreme foarte uscată, stropiți frunzele cu apă dimineața sau seara.

Iarna: mutați planta în casă toamna, înainte ca nopțile să scadă sub 10 °C, de obicei la sfârșitul lui septembrie sau începutul lui octombrie. Țineți-o într-o încăpere luminoasă, la 15–20 °C, departe de caloriferi și de curenți reci. Udați mai rar, când pământul s-a uscat la suprafață. E normal ca iarna să piardă câteva frunze. Primăvara pornește din nou.

Bine de știut:

Seva și toate părțile plantei sunt toxice și irită gura și pielea. Folosiți mănuși când tăiați frunzele și nu o țineți la îndemâna copiilor mici sau a animalelor de companie.
Frunzele de la bază se îngălbenesc și se usucă pe rând. E normal, pentru că planta își înnoiește frunzele. Tăiați-le de la bază.
În casă, pe aer uscat, poate fi atacată de păianjenul roșu. Stropirea frunzelor și un aer mai umed previn problema.
În soarele puternic de după-amiază, frunzele se pot arde. Semiumbra e locul ideal.