Robinia pseudoacacia – Salcâmul
Parfumul lunii mai și cel mai rezistent arbore pentru sudul țării
Arborele care umple luna mai de parfum. Se acoperă de ciorchini bogați de flori albe, foarte parfumate, din care albinele fac celebra miere de salcâm. Crește foarte repede și are o coroană aerisită, cu umbră ușoară. Rezistă ca puțini alți arbori la căldură, secetă și soluri nisipoase și sărace.
Puțini arbori sunt atât de legați de peisajul românesc ca salcâmul. În sudul Olteniei, pe nisipurile de la Dăbuleni și din împrejurimi, salcâmul a fost plantat în urmă cu peste un secol ca să fixeze dunele și să transforme nisipurile zburătoare în pământ roditor. Astăzi, pădurile și aliniamentele de salcâm sunt parte din identitatea zonei.
În mai, coroana se acoperă de ciorchini atârnători, de 10–20 cm, cu flori albe, cu un parfum dulce și puternic, care se simte de la zeci de metri. Salcâmul este cel mai valoros arbore melifer al României: din florile lui albinele produc mierea de salcâm, limpede și fină, apreciată în toată Europa.
Frunzele sunt compuse, cu foliole mici, ovale, de un verde proaspăt, și formează o coroană largă și aerisită. Umbra e ușoară, filtrată, și nu înăbușă gazonul de dedesubt. Toamna, frunzișul se colorează în galben. Trunchiul are o scoarță adânc brăzdată, decorativă, care dă arborilor bătrâni un aspect pitoresc.
Salcâmul este probabil cel mai rezistent arbore pentru condițiile grele. Suportă arșița, seceta prelungită, solurile nisipoase, sărace sau degradate, poluarea urbană și vântul. În plus, își îmbogățește singur solul cu azot. Crește foarte repede, așa că în câțiva ani oferă umbră și un arbore frumos. E potrivit ca arbore de umbră în curți mari, în aliniamente stradale, pe alei, în parcuri, în perdele de protecție și pentru stabilizarea terenurilor în pantă sau nisipoase.
Caracteristici:
- Înălțime la maturitate: 20–25 m
- Lățimea coroanei: 8–12 m, largă, aerisită
- Creștere: foarte rapidă
- Înflorire: mai, flori albe, foarte parfumate, în ciorchini atârnători de 10–20 cm
- Valoare meliferă: excepțională, sursa mierii de salcâm
- Frunziș: compus, verde-deschis, galben toamna, caduc
- Scoarță: adânc brăzdată, decorativă la exemplarele mature
- Expunere: soare plin
- Sol: extrem de nepretențios, crește și pe soluri nisipoase, sărace, uscate, calcaroase sau degradate; nu suportă apa stagnantă
- Rezistență: excelentă la căldură, secetă, poluare, vânt și ger (până la aproximativ −30 °C)
- Utilizare: arbore de umbră, aliniamente, alei, parcuri, curți mari, perdele de protecție, stabilizarea terenurilor, lângă stupine
De ce să alegeți salcâmul:
- Parfumul inconfundabil al lunii mai, în propria grădină.
- Cel mai valoros arbore melifer: o alegere excelentă lângă stupine.
- Rezistență fără egal la secetă, arșiță și soluri sărace.
- Creștere foarte rapidă. Umbra vine în doar câțiva ani.
- Un arbore al locului, adaptat perfect climei și solurilor din sud.
Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-l toamna sau primăvara, într-un loc însorit. În primul an udați regulat, ca să se prindă bine. După aceea nu mai are nevoie aproape deloc de îngrijire și rezistă și în cele mai secetoase veri. Dacă e nevoie, faceți tăieri de formare la sfârșitul iernii, ca să obțineți o coroană echilibrată și un trunchi drept. Îndepărtați regulat lăstarii care apar din rădăcini în jurul arborelui, ca să nu se extindă în grădină.
Bine de știut:
- Ramurile tinere au spini. Țineți cont de asta dacă îl plantați lângă locuri de joacă sau alei circulate.
- Salcâmul lăstărește din rădăcini și se poate extinde dacă nu e ținut sub control. În grădini, lăstarii se îndepărtează ușor, cu cosirea sau tăierea obișnuită.
- Semințele și scoarța nu sunt comestibile. Florile însă se folosesc tradițional pentru dulceață, sirop și clătite.