Philadelphus coronarius – Iasomie de grădină (Lămâiță)

Philadelphus coronarius – Iasomie de grădină (Lămâiță)
Flori albe cu cel mai puternic parfum din grădină

Iasomia de grădină e unul dintre cei mai parfumați arbuști din grădinile românești. În mai–iunie se acoperă de flori albe, cu stamine galbene, al căror parfum dulce, de flori de portocal, se simte în toată curtea, mai ales seara. Rezistă la ger, secetă și soluri sărace, crește până la 2–3 m și e ideală ca exemplar solitar, în grupuri sau ca gard viu înflorit și parfumat.

Philadelphus coronarius provine din sud-estul Europei și Caucaz și e cultivat în grădini de peste patru secole. În România e cunoscut popular ca „iasomie” sau „lămâiță”, datorită parfumului florilor. Botanic însă nu este o iasomie adevărată. E o plantă diferită, la fel de parfumată, dar mult mai rezistentă și potrivită pentru grădină.

Florile sunt albe-crem, de 3 cm, cu patru petale și un mănunchi de stamine galben-aurii în centru, adunate în ciorchini mici la vârful ramurilor. Apar din mai până în iunie, pentru 2–3 săptămâni, atât de dese încât arbustul pare acoperit de zăpadă. Parfumul e intens, dulce, asemănător cu cel al florilor de portocal, și se simte de la mulți metri distanță, mai ales seara și după ploaie. Florile atrag albinele și fluturii și sunt foarte frumoase și tăiate, în vază.

Frunzele sunt ovale, verzi, fin dințate, iar toamna capătă nuanțe galbene. Crește într-o tufă mare, deasă, cu ramuri drepte, apoi ușor arcuite.

Arată foarte bine:

ca exemplar solitar, lângă terasă, fereastră sau bancă, unde se simte parfumul;
în garduri vii libere, înflorite și parfumate;
în grupuri cu alți arbuști cu flori, cum sunt liliacul, călinul sau weigela;
în fundalul bordurilor mari;
în grădinile rustice și de țară, unde e o plantă tradițională;
în spații verzi urbane, datorită rezistenței.

Caracteristici:

Tip: arbust cu frunze căzătoare
Formă: tufă mare, deasă, cu ramuri drepte, apoi arcuite
Creștere: rapidă, 30–50 cm pe an
Înălțime: 2–3 m; se menține ușor la 1,5–2 m prin tăiere
Lățime: 2–2,5 m
Flori: albe-crem, cu stamine galbene, foarte parfumate
Înflorire: mai–iunie
Frunze: ovale, verzi; galbene toamna
Expunere: soare pentru înflorirea cea mai bogată; tolerează semiumbra
Sol: orice sol bine drenat, inclusiv calcaros, argilos sau sărac
Rezistență la secetă: bună, după înrădăcinare
Rezistență la ger: excepțională, până la aproximativ −30 °C
Utilizare: exemplar solitar, garduri vii libere, grupuri, borduri mari, grădini rustice, spații urbane

De ce să alegeți iasomia de grădină:

Cel mai puternic parfum dintre arbuștii de grădină.
Flori albe abundente, ca un nor de zăpadă.
Plantă tradițională a grădinilor românești.
Rezistă la ger, secetă și soluri sărace.
Crește repede și se reface ușor după tăiere.
Întreținere minimă.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-o toamna sau primăvara, într-un loc însorit sau în semiumbră, aproape de casă, terasă sau alee, ca să vă bucurați de parfum. Lăsați 1,5–2 m între plante. Pentru garduri vii libere, plantați 2 plante pe metru liniar. Udați regulat în primul an, până se înrădăcinează. Apoi suportă bine seceta, iar udarea e necesară doar în verile foarte uscate.

Tăiați-o imediat după înflorire, nu toamna sau iarna. Iasomia înflorește pe ramurile din anul anterior, așa că o tăiere toamna înseamnă mai puține flori primăvara. După înflorire, tăiați de la bază ramurile cele mai vechi și pe cele care au înflorit, cam o treime din tufă. Arbustul se reînnoiește cu ramuri noi, viguroase, care vor înflori bogat anul următor.

Bine de știut: primăvara, pe vârfurile lăstarilor tineri pot apărea păduchi negri (afide). O stropire cu apă cu săpun sau un tratament ușor, la timp, rezolvă problema.

Citește mai mult