Wisteria sinensis – Glicina (Glicină chinezească)

Wisteria sinensis – Glicina (Glicină chinezească)
Cascade de flori mov-albăstrui, parfumate, primăvara

Glicina e cea mai spectaculoasă plantă cățărătoare cu flori. În aprilie–mai, înainte ca frunzele să apară, se acoperă de ciorchini lungi, de 20–30 cm, de flori mov-albăstrui, care atârnă în cascadă și au un parfum dulce, delicat. Crește foarte viguros, până la 10–15 m, trăiește zeci de ani și e ideală pentru pergole, foișoare, arcade și fațade. Iubește soarele și căldura.

Glicina chinezească (Wisteria sinensis) provine din China, unde e cultivată de peste o mie de ani în grădinile palatelor și templelor. A fost adusă în Europa la începutul secolului al XIX-lea și a devenit simbolul grădinilor romantice, acoperind pergole, foișoare și fațade de case vechi.

Florile sunt mici, ca niște fluturi, de un mov-liliachiu spre albastru-violet, grupate în ciorchini lungi, de 20–30 cm, care atârnă în cascadă. La glicina chinezească, toate florile de pe ciorchine se deschid aproape în același timp, iar planta se acoperă de flori înainte ca frunzele să apară. Efectul e spectaculos. Înflorirea are loc în aprilie–mai și ține 2–3 săptămâni. Parfumul e dulce, delicat, iar florile sunt căutate de albine și bondari. Adesea, vara, planta mai face câteva flori.

Frunzele sunt mari, penate, formate din 7–13 foliole, verde-deschis, și dau o umbră plăcută vara. Toamna devin galbene. După flori pot apărea păstăi lungi, catifelate, ca de fasole.

Glicina se cațără prin răsucire, încolăcindu-și tulpinile în jurul suportului. Cu anii, tulpinile devin groase, lemnoase, răsucite ca niște frânghii, decorative și iarna. Arată foarte bine:

pe pergole, foișoare și arcade, unde florile atârnă deasupra capului;
pe fațade de case, cu sârme groase întinse;
pe garduri solide și balustrade;
condusă ca pom mic, pe tulpină, prin tăieri anuale;
ca bonsai mare, în ghivece.

Caracteristici:

Tip: plantă cățărătoare lemnoasă, cu frunze căzătoare
Mod de cățărare: prin răsucire; are nevoie de suport foarte solid
Creștere: foarte rapidă, 2–3 m pe an, după înrădăcinare
Înălțime: 10–15 m, în funcție de suport
Flori: mov-albăstrui, în ciorchini de 20–30 cm, parfumate
Înflorire: aprilie–mai, înaintea frunzelor; uneori câteva flori vara
Frunze: penate, verde-deschis; galbene toamna
Expunere: plin soare, pentru înflorirea cea mai bogată
Sol: fertil, adânc, bine drenat; tolerează solurile calcaroase
Rezistență la căldură: foarte bună; la secetă, bună după înrădăcinare
Rezistență la ger: foarte bună, până la aproximativ −25 °C; florile pot fi afectate de înghețurile târzii
Utilizare: pergole, foișoare, arcade, fațade, garduri solide, pom pe tulpină

De ce să alegeți glicina:

Cascade spectaculoase de flori mov-albăstrui primăvara.
Parfum dulce, delicat.
Umbră plăcută vara, pe pergole și foișoare.
Trăiește zeci de ani și devine tot mai frumoasă.
Iubește căldura și soarele.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-o primăvara sau toamna, într-un loc cât mai însorit, adăpostit de vânturile reci, lângă un suport foarte solid, cum ar fi o pergolă din lemn gros sau metal ori sârme groase ancorate în zid. Glicina matură e foarte grea și poate rupe suporturile slabe. Plantați-o la 30–40 cm de suport și legați lăstarii de el în primii ani. Udați regulat în primii 2–3 ani și în verile secetoase. Un strat de mulci la bază păstrează umezeala. Nu îi dați îngrășăminte cu azot, pentru că face multe frunze și puține flori.

Tăierea e secretul unei înfloriri bogate. Glicina se taie de două ori pe an:

vara, în iulie–august, scurtați lăstarii lungi ai anului la 5–6 frunze;
iarna, în ianuarie–februarie, scurtați din nou aceiași lăstari la 2–3 muguri.

Mugurii rămași, grași și rotunzi, vor face flori în primăvară.

Bine de știut:

Glicina altoită înflorește după 2–4 ani de la plantare. Glicina crescută din sămânță poate înflori abia după 10–15 ani, așa că merită aleasă glicina altoită.
Tulpinile groase pot deforma jgheaburile, țiglele și burlanele. Țineți lăstarii departe de acoperiș.
Toate părțile plantei, mai ales semințele și păstăile, sunt toxice dacă sunt ingerate. Nu le lăsați la îndemâna copiilor.
Înghețurile târzii, din aprilie, pot distruge mugurii florali. Într-un loc adăpostit, lângă un zid spre sud, riscul e mai mic.

Citește mai mult