Platycladus orientalis (Thuja orientalis) – Tuia orientală aurie columnară
Coloană aurie care rezistă la arșiță și secetă
Tuia orientală aurie are o formă conică-columnară și ajunge la 3–5 m. Are vârfurile galben-aurii pe un fond verde și conuri decorative, verzi-albăstrui, cu „coarne”. E una dintre cele mai rezistente conifere la căldură, secetă și soluri sărace. E potrivită ca accent de culoare, în aliniamente sau ca gard viu auriu, mai ales în zonele calde și uscate din sudul țării.
Tuia orientală provine din China și Coreea, din regiuni cu veri calde și uscate. De aceea suportă arșița și seceta mult mai bine decât tuia occidentală. Numele botanic actual este Platycladus orientalis, dar e cunoscută mai ales ca Thuja orientalis.
Această formă aurie crește într-o siluetă conică și îngustă, ca o flacără. Ramurile sunt plate și așezate vertical, ca niște evantaie. Vârfurile lăstarilor tineri sunt galben-aurii strălucitoare, iar interiorul coroanei e verde. Contrastul dintre cele două culori o face luminoasă și vizibilă de departe. Iarna, frunzișul capătă nuanțe arămii-bronz, iar primăvara revine la auriu.
Face din abundență conuri foarte decorative. Sunt cărnoase, verzi-albăstrui, brumate, iar fiecare solz are un mic „corn” curbat. Toamna devin maronii și lemnoase și se deschid ca o floare. Semințele sunt mari și fără aripioare.
Suportă foarte bine tunderea. Poate fi condusă ca o coloană compactă, ca gard viu auriu sau lăsată să crească liber. Arată foarte bine:
- ca accent auriu, izolată sau în perechi, la intrări și porți;
- în aliniamente de-a lungul aleilor și gardurilor;
- ca gard viu sau paravan auriu;
- în contrast cu conifere verzi sau albastre și cu arbuști cu frunze roșii;
- în grădini mediteraneene, cu pietriș, și pe terenuri uscate și nisipoase;
- în cimitire și amenajări funerare.
Caracteristici:
- Formă: conică-columnară, îngustă, deasă
- Creștere: medie, 20–30 cm pe an
- Înălțime: 3–5 m la maturitate; se menține ușor la 2–3 m prin tundere
- Lățime: 1–1,5 m
- Frunziș: veșnic verde, vârfuri galben-aurii pe fond verde, în ramuri verticale, în evantai; nuanțe arămii-bronz iarna
- Conuri: cărnoase, verzi-albăstrui, cu „coarne” curbate; devin maronii toamna
- Expunere: soare, pentru culoarea cea mai intensă
- Sol: tolerează solurile sărace, nisipoase, calcaroase și uscate; nu suportă apa stagnantă
- Rezistență la căldură și secetă: foarte bună, după înrădăcinare
- Rezistență la ger: bună, până la aproximativ −20…−23 °C
- Utilizare: accent solitar, aliniamente, garduri vii, grădini uscate, cimitire
De ce să alegeți tuia orientală aurie:
- Rezistă la arșiță și secetă mult mai bine decât tuia occidentală.
- Culoare aurie tot anul, cu accente arămii iarna.
- Formă îngustă, potrivită și pentru spații mai mici.
- Conuri decorative, cu forme deosebite.
- Suportă tunderea și crește și pe soluri sărace.
Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-o toamna sau primăvara, într-un loc însorit, cu sol bine drenat. Ca exemplar solitar sau în aliniament, lăsați 1–1,5 m între plante. Pentru gard viu, plantați 2 plante pe metru liniar. Udați regulat în primul an, până se înrădăcinează. Apoi suportă bine seceta, dar în verile foarte uscate o udare din când în când o păstrează deasă și luminoasă. Evitați locurile unde băltește apa.
O tundere ușoară, la sfârșitul primăverii, o păstrează compactă. Dacă apar ramuri lungi, scurtați-le, ca silueta să rămână deasă. Nu tăiați în lemnul vechi, fără frunze. Iarna, la zăpezi mari, scuturați zăpada de pe plante, ca să nu se desfacă ramurile.
Bine de știut: nuanțele arămii din timpul iernii sunt naturale și dispar primăvara.