Mesteacănul este unul dintre cei mai eleganți arbori pentru grădină, recunoscut imediat după trunchiul alb-argintiu. Scoarța se exfoliază în fâșii subțiri, orizontale, iar odată cu vârsta, la baza trunchiului apar crăpături închise la culoare. Contrastul alb-negru îi dă un farmec aparte.
Ramurile sunt lungi, subțiri și flexibile, ușor pletoase, iar la cea mai mică adiere de vânt coroana pare să se miște. Frunzele sunt mici, triunghiulare, cu marginea fin dințată. Primăvara au un verde proaspăt, luminos, iar toamna se colorează în galben-auriu intens. Coroana e aerisită și dă o umbră ușoară, filtrată, așa că sub el pot crește în continuare gazonul și plantele.
Mesteacănul e frumos în orice anotimp, dar se remarcă mai ales iarna, când trunchiurile albe luminează grădina. Arată spectaculos plantat în grupuri de 3–5 exemplare, ca exemplar solitar pe peluză, lângă conifere cu frunziș închis la culoare sau în grădinile naturaliste și cele în stil nordic.
Caracteristici:
- Înălțime la maturitate: 15–20 m (în grădini, de obicei 10–15 m)
- Lățimea coroanei: 5–8 m, îngustă și aerisită
- Creștere: rapidă, mai ales în primii ani
- Scoarță: albă, decorativă tot anul
- Frunziș: verde-deschis, galben-auriu toamna, caduc
- Expunere: soare plin sau semiumbră ușoară
- Sol: ușor, bine drenat, ușor acid spre neutru; tolerează solurile nisipoase și sărace, dar nu pe cele grele și tasate
- Rezistență la ger: excelentă, până la aproximativ −30 °C
- Utilizare: exemplar solitar, grupuri, aliniamente, parcuri, grădini naturaliste
Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați mesteacănul toamna (octombrie–noiembrie) sau primăvara devreme, într-un loc însorit. Are rădăcini la suprafață, de aceea udarea regulată e foarte importantă în primii 2–3 ani, mai ales în verile calde și secetoase. Un strat de mulci la bază păstrează umezeala și ține rădăcinile la răcoare. Dacă e nevoie de tăieri, faceți-le la sfârșitul verii sau toamna. Primăvara, mesteacănul „plânge”: pierde multă sevă prin tăieturi.