Chaenomeles japonica – Gutui japonez

Chaenomeles japonica – Gutui japonez
Arbust scund, cu flori roșu-portocalii, primele din primăvară

Gutuiul japonez e un arbust scund și întins, care încă din martie–aprilie se acoperă de flori roșu-portocalii, strălucitoare, înainte ca frunzele să apară. Toamna face fructe galbene, parfumate, bogate în vitamina C, foarte bune pentru dulceață și jeleu. Rămâne mic, în jur de 1 m, rezistă la ger, secetă și arșiță și e ideal pentru garduri vii joase, borduri, taluzuri și grupuri.

Chaenomeles japonica provine din munții Japoniei și e specia cea mai scundă și mai rezistentă de gutui japonez. E mai mică și mai întinsă decât gutuiul japonez înalt (Chaenomeles speciosa), așa că e potrivită și pentru grădini mici, borduri și pante.

Florile sunt în formă de cupă, de 2,5–3,5 cm, de un roșu-portocaliu aprins, ca focul, cu stamine galben-aurii în centru. Apar în martie–aprilie, direct pe ramurile încă fără frunze, în ciorchini deși, și acoperă arbustul de culoare într-o perioadă în care grădina e încă goală. Înflorirea ține 3–4 săptămâni. Florile timpurii sunt și o sursă importantă de nectar pentru albinele care ies din iarnă.

După flori apar frunze mici, ovale, lucioase, verde-închis. Toamna, arbustul face fructe rotunde, galbene, de 3–4 cm, cu un parfum puternic, de gutuie. Crude sunt tari și acre, dar sunt foarte bogate în vitamina C și, gătite, dau o dulceață, un jeleu și un sirop excelente. În țările nordice se cultivă chiar ca pom fructifer.

Crește într-o tufă scundă, largă și deasă, cu ramuri spinoase, arcuite. Arată foarte bine:

în garduri vii joase, înflorite și greu de trecut, datorită spinilor;
în borduri și pe marginea aleilor;
pe taluzuri și pante, unde fixează solul;
în grupuri, în combinație cu gutuiul japonez alb, ‘Nivalis’, pentru contrast;
în grădini de stâncărie mari.

Caracteristici:

Tip: arbust cu frunze căzătoare, spinos
Formă: scundă, largă, deasă, cu ramuri arcuite
Creștere: lentă spre moderată, 15–25 cm pe an
Înălțime: 0,8–1,2 m
Lățime: 1,5–2 m
Flori: roșu-portocalii, în formă de cupă, cu stamine galbene
Înflorire: martie–aprilie, înaintea frunzelor
Fructe: galbene, parfumate, bogate în vitamina C, comestibile gătite, toamna
Expunere: soare pentru înflorirea cea mai bogată; tolerează semiumbra
Sol: orice sol bine drenat, inclusiv nisipos sau argilos; pe solurile foarte calcaroase, frunzele se pot îngălbeni
Rezistență la secetă și arșiță: bună, după înrădăcinare
Rezistență la ger: excepțională, până la aproximativ −30 °C
Utilizare: garduri vii joase, borduri, taluzuri, grupuri, stâncării

De ce să alegeți gutuiul japonez:

Printre primele flori ale primăverii, roșu-portocalii, strălucitoare.
Scund și compact, potrivit pentru grădini mici și garduri vii joase.
Fructe parfumate, bogate în vitamina C, bune pentru dulceață și jeleu.
Gard viu înflorit și spinos, greu de trecut.
Rezistă la ger, secetă și arșiță.
Întreținere minimă.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-l toamna sau primăvara devreme, într-un loc însorit sau în semiumbră. În grupuri și borduri, lăsați 80 cm–1 m între plante. Pentru garduri vii joase, plantați 2–3 plante pe metru liniar. Udați regulat în primul an, până se înrădăcinează. Apoi suportă bine seceta, iar udarea e necesară doar în verile foarte uscate. Un strat de mulci la bază ajută.

Tăiați-l imediat după înflorire, nu toamna sau iarna, pentru că gutuiul japonez înflorește pe ramurile din anul anterior. Scurtați lăstarii prea lungi și răriți, din câțiva în câțiva ani, ramurile bătrâne de la bază. Folosiți mănuși groase, din cauza spinilor.

Bine de știut: fructele nu se mănâncă crude, pentru că sunt foarte tari și acre, dar gătite dau o dulceață și un jeleu excelente, cu aromă de gutuie. Din cauza spinilor, nu îl plantați lângă locurile de joacă ale copiilor.

Citește mai mult