Cotinus coggygria – Scumpie

Cotinus coggygria – Scumpie
Arbustul de fum al dealurilor noastre, cu toamne în flăcări

Scumpia e un arbust românesc, care crește spontan pe dealurile calde din sudul țării. Are frunze rotunde, verzi-albăstrui, iar vara se acoperă de inflorescențe pufoase, ca niște nori de fum, în nuanțe crem-rozalii. Toamna devine unul dintre cei mai spectaculoși arbuști, cu frunze galben-aurii, portocalii și roșii. Rezistă excepțional la secetă, arșiță și soluri sărace și crește până la 3–4 m.

Scumpia (Cotinus coggygria) crește spontan și în România, pe dealurile însorite din Dobrogea, Banat, Oltenia și Muntenia, pe soluri sărace, pietroase și uscate. De aceea este perfect adaptată climei noastre și e una dintre cele mai sigure plante pentru grădinile din sud. Lemnul ei, galben la interior, a fost folosit din vechime pentru vopsirea în galben a lânii și a pieilor.

Frunzele sunt rotunde, netede, de un verde-albăstrui mat, dispuse elegant pe ramuri. Vara, în iunie–iulie, apar inflorescențe mari, pufoase, formate din mii de fire fine, în nuanțe crem-verzui, apoi roz-cenușii. De la distanță, arbustul pare învăluit într-un nor de fum. De aici vine și numele lui englezesc, Smoke Bush, „arbustul de fum”. Inflorescențele rămân decorative câteva săptămâni.

Toamna e marele spectacol al scumpiei. Frunzele se colorează treptat în galben-auriu, portocaliu, roșu-aprins și purpuriu, adesea toate pe aceeași plantă. Scumpia verde are cel mai intens colorit de toamnă dintre toate soiurile de scumpie.

Crește ca arbust mare sau arbore mic, cu o coroană largă, rotunjită. Arată foarte bine:

ca exemplar solitar în gazon;
în grupuri și perdele pe terenuri uscate;
în contrast cu scumpia roșie ‘Royal Purple’;
în grădini mediteraneene și cu pietriș, alături de lavandă, liliac de vară și ierburi ornamentale;
pe taluzuri, pante și terenuri erodate, pe care le fixează;
în spații verzi urbane, parcuri și aliniamente.

Caracteristici:

Tip: arbust cu frunze căzătoare, specie din flora României
Formă: arbust mare sau arbore mic, cu coroană largă, rotunjită
Creștere: moderată, 30–40 cm pe an
Înălțime: 3–4 m, uneori până la 5 m
Lățime: 3–4 m
Frunze: rotunde, verzi-albăstrui; galben-aurii, portocalii și roșii toamna
Flori: inflorescențe pufoase, crem-rozalii, ca fumul, în iunie–iulie
Expunere: soare
Sol: orice sol bine drenat, inclusiv nisipos, sărac, pietros sau calcaros; nu suportă apa stagnantă
Rezistență la secetă și arșiță: excepțională, după înrădăcinare
Rezistență la ger: foarte bună, până la aproximativ −25…−30 °C
Utilizare: exemplar solitar, grupuri, perdele, grădini mediteraneene, taluzuri, spații urbane

De ce să alegeți scumpia:

Plantă a climei noastre, crește spontan în sudul României.
Cel mai spectaculos colorit de toamnă: galben, portocaliu, roșu.
„Nori” de flori pufoase, decorativi vara.
Rezistă excepțional la secetă și arșiță.
Crește pe soluri sărace și fixează pantele.
Întreținere minimă.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-o toamna sau primăvara, într-un loc însorit, cu sol bine drenat. Lăsați-i 3 m spațiu în jur. Pentru perdele și taluzuri, plantați la 1,5–2 m una de alta. Udați regulat în primul an, până se înrădăcinează. Apoi nu mai are nevoie de udare, decât în verile extrem de secetoase. Evitați udarea excesivă și solurile grele, umede, pentru că scumpia nu suportă apa în exces la rădăcini. Nu are nevoie de îngrășăminte.

Nu are nevoie de tăieri. Dacă e necesar, îndepărtați la sfârșitul iernii ramurile uscate sau încrucișate. Pentru un arbust mai mic și mai des, îl puteți tăia primăvara devreme, la 50 cm de sol, dar în anul respectiv va face mai puține flori.

Bine de știut: colorația de toamnă e cea mai intensă pe soluri sărace, uscate și în plin soare. Pe soluri bogate și udate des, frunzele se colorează mai slab.

Citește mai mult