Viburnum opulus ‘Roseum’ – Călin cu flori bulgări de zăpadă

Viburnum opulus ‘Roseum’ – Călin cu flori bulgări de zăpadă
Globuri mari de flori albe, ca niște bulgări de zăpadă, la sfârșitul primăverii

Călinul ‘Roseum’ e unul dintre cei mai spectaculoși arbuști cu flori din grădinile românești. În mai–iunie se acoperă de globuri mari, rotunde, de flori albe, ca niște bulgări de zăpadă, care atârnă pe ramurile arcuite. Toamna, frunzele se aprind în roșu și purpuriu. Rezistă la ger extrem, suportă și solurile umede, crește până la 3–4 m și e ideal ca exemplar solitar, în grupuri sau ca gard viu liber.

Călinul (Viburnum opulus) e o plantă a locurilor noastre. Crește spontan în luncile, pădurile și pe malurile apelor din toată țara. ‘Roseum’, numit și ‘Sterile’, e forma lui de grădină cu flori sterile, adunate în globuri, cultivată în grădinile europene de peste patru secole. În popor e cunoscut și sub numele de „bulbuci” sau „bulgări de zăpadă”.

Florile sunt mari, sterile, adunate în globuri rotunde, de 6–8 cm. Apar în mai–iunie, mai întâi verzi-crem, apoi devin albe ca zăpada. Uneori, spre final, capătă o ușoară tentă roz. Globurile sunt atât de numeroase și de grele încât ramurile se apleacă sub greutatea lor. Înflorirea ține 2–3 săptămâni. Florile sunt foarte frumoase tăiate, în vază.

Pentru că florile sunt sterile, ‘Roseum’ nu face fructe, spre deosebire de călinul sălbatic, cu fructe roșii.

Frunzele sunt mari, cu 3–5 lobi, asemănătoare cu cele de arțar, verzi vara. Toamna se colorează în roșu, purpuriu și portocaliu, un al doilea spectacol după înflorire.

Crește într-o tufă mare, deasă, cu ramuri drepte, apoi arcuite. Arată foarte bine:

ca exemplar solitar, în gazon sau lângă casă;
în garduri vii libere, înflorite;
în grupuri cu liliac, iasomie de grădină și alți arbuști de primăvară;
lângă iazuri și pe terenuri umede;
în fundalul bordurilor mari;
în grădinile rustice și de țară, unde e o plantă tradițională.

Caracteristici:

Tip: arbust cu frunze căzătoare
Formă: tufă mare, deasă, cu ramuri drepte, apoi arcuite
Creștere: moderată spre rapidă, 30–40 cm pe an
Înălțime: 3–4 m; se menține ușor la 2 m prin tăiere
Lățime: 2,5–3,5 m
Flori: albe, în globuri rotunde, de 6–8 cm, sterile, în mai–iunie
Fructe: nu face, pentru că florile sunt sterile
Frunze: mari, lobate, ca de arțar; roșii și purpurii toamna
Expunere: soare sau semiumbră
Sol: orice sol, inclusiv umed, argilos sau calcaros; preferă solurile reavăne
Rezistență la secetă: moderată; are nevoie de udare în verile uscate
Rezistență la ger: excepțională, până la aproximativ −35 °C
Utilizare: exemplar solitar, garduri vii libere, grupuri, lângă apă, borduri mari, grădini rustice

De ce să alegeți călinul ‘Roseum’:

Globuri mari de flori albe, ca niște bulgări de zăpadă.
Colorit roșu-purpuriu spectaculos toamna.
Plantă tradițională, iubită în grădinile românești.
Suportă solurile umede, unde puțini arbuști cu flori reușesc.
Rezistă la ger extrem.
Flori frumoase în vază.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-l toamna sau primăvara, la soare sau în semiumbră. Lăsați 2–3 m între plante. Pentru garduri vii libere, plantați 1–2 plante pe metru liniar. Călinul iubește solurile reavăne, așa că udați regulat în primii 2 ani și în verile secetoase, mai ales în sudul țării și pe solurile nisipoase. Un strat de mulci la bază păstrează umezeala.

Tăiați-l imediat după înflorire, nu toamna sau iarna, pentru că înflorește pe ramurile din anul anterior. După înflorire, scurtați ramurile care au înflorit și, o dată la câțiva ani, tăiați de la bază câteva dintre cele mai vechi ramuri, ca tufa să se reînnoiască.

Bine de știut: primăvara, pe vârfurile lăstarilor tineri apar adesea păduchi negri (afide), care răsucesc frunzele. Călinul ‘Roseum’ e foarte căutat de ei. Verificați planta din aprilie și, la primele semne, stropiți cu apă cu săpun sau cu un insecticid ecologic. Tratată la timp, planta înflorește fără probleme.

Citește mai mult