Helictotrichon sempervirens – Ovăscior albastru

Helictotrichon sempervirens – Ovăscior albastru
Fântână de frunze albastru-oțel, decorativă tot anul

Ovăsciorul albastru e una dintre cele mai frumoase ierburi ornamentale albastre. Formează o tufă rotundă, ca o fântână, de frunze înguste, rigide, albastru-oțel, decorative tot anul, inclusiv iarna. Vara se ridică tulpini fine, cu spice ca de ovăz, bej-aurii, la 1–1,2 m. Iubește soarele și seceta, crește pe soluri sărace și e ideal pentru borduri, grădini cu pietriș și grădini moderne.

Ovăsciorul albastru (Helictotrichon sempervirens) provine din munții sud-vestului Europei, din Alpii francezi și din Spania, unde crește pe pante însorite, pietroase și calcaroase. De aceea suportă foarte bine căldura, seceta și solurile sărace.

Frunzele sunt lungi, înguste, rigide, cu vârful ascuțit, de un albastru-oțel intens, cu luciu argintiu. Împreună formează o tufă deasă, rotunjită, ca o fântână sau ca un arici mare. Culoarea se păstrează tot anul, așa că planta aduce albastru în grădină și iarna. Numele lui latin, sempervirens, înseamnă „veșnic verde”.

În iunie–iulie, din tufă se ridică tulpini subțiri, arcuite, care poartă spice ca de ovăz, aplecate, mai întâi albăstrui, apoi bej-aurii. Ele se mișcă în vânt și strălucesc în lumina soarelui.

Arată foarte bine:

ca plantă solitară, într-un loc vizibil, unde se pune în valoare forma de fântână;
în borduri, alături de lavandă, liliac de vară, Caryopteris și trandafiri;
în grădini cu pietriș și grădini mediteraneene;
în grădini moderne, în grupuri geometrice;
în contrast cu plante cu frunziș roșu-purpuriu, cum sunt dracila roșie, scumpia ‘Royal Purple’ sau fizocarpusul ‘Diabolo’;
în ghivece mari, pe terase însorite.

Caracteristici:

Tip: iarbă ornamentală perenă, veșnic verde
Formă: tufă rotunjită, deasă, ca o fântână
Creștere: moderată
Înălțime: frunziș 50–80 cm; cu spice, 1–1,2 m
Lățime: 60–80 cm
Frunze: înguste, rigide, albastru-oțel, decorative tot anul
Spice: ca de ovăz, albăstrui, apoi bej-aurii, în iunie–iulie
Expunere: plin soare; la umbră își pierde culoarea albastră
Sol: nisipos, pietros, sărac sau calcaros, bine drenat; nu suportă solurile grele și umede
Rezistență la căldură și secetă: foarte bună
Rezistență la ger: excepțională, până la aproximativ −30 °C
Utilizare: plantă solitară, borduri, grădini cu pietriș, grădini mediteraneene și moderne, ghivece

De ce să alegeți ovăsciorul albastru:

Albastru-oțel intens, una dintre cele mai frumoase ierburi albastre.
Veșnic verde, decorativ și iarna.
Spice ca de ovăz, care se mișcă în vânt.
Iubește căldura și seceta.
Crește pe soluri sărace, nisipoase sau calcaroase.
Întreținere minimă.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-l primăvara sau toamna devreme, într-un loc cât mai însorit, cu sol bine drenat. Pe solurile grele, argiloase, adăugați nisip sau pietriș la plantare. Lăsați 50–60 cm între plante, adică 3–4 plante pe metru pătrat. Udați doar până se înrădăcinează. Apoi udarea e necesară doar în verile foarte secetoase. Nu îi dați îngrășăminte.

Nu îl tăiați scurt, pentru că e o iarbă veșnic verde. Primăvara, pieptănați tufa cu degetele, cu mănuși, ca să scoateți frunzele uscate. Tăiați tulpinile cu spice după ce se usucă, la sfârșitul verii. O dată la 4–5 ani, primăvara, puteți împărți tufa în 2–3 bucăți, ca să o întineriți.

Bine de știut: excesul de apă și aerul umed, neaerisit, sunt principalii dușmani ai ovăsciorului albastru. Pot apărea pete ruginii pe frunze și centrul tufei se poate usca. Un loc însorit, aerisit, cu sol nisipos, previne problemele.

Citește mai mult