Berberis thunbergii ‘Atropurpurea’ – Dracilă roșie

Berberis thunbergii ‘Atropurpurea’ – Dracilă roșie
Arbust roșu-purpuriu, rezistent și ușor de întreținut, pentru garduri vii și borduri

Dracila roșie e unul dintre cei mai rezistenți și mai decorativi arbuști de grădină. Are frunze mici, roșu-purpurii din primăvară până toamna, când se aprind în roșu-portocaliu, flori galbene primăvara și fructe roșii care rămân pe ramuri iarna. Rezistă la ger, secetă și arșiță, crește pe aproape orice sol și e ideală pentru garduri vii, borduri și grupuri colorate.

Dracila japoneză (Berberis thunbergii) provine din Japonia. ‘Atropurpurea’ este forma ei cu frunze roșii, una dintre cele mai plantate plante ornamentale din Europa. Motivele sunt simple: culoare tot sezonul, rezistență excepțională și întreținere minimă.

Frunzele sunt mici, ovale, roșu-purpurii, dese pe ramuri subțiri, arcuite. Arbustul e decorativ în fiecare anotimp:

primăvara, în aprilie–mai, se acoperă de flori mici, galbene, care atârnă sub ramuri și sunt vizitate de albine;
vara, frunzișul roșu-purpuriu intens contrastează frumos cu plantele verzi, aurii sau argintii;
toamna, frunzele se colorează în roșu-aprins și portocaliu;
iarna, rămân pe ramuri fructe mici, roșii, lucioase, hrană pentru păsări.

Ramurile au spini fini, așa că planta formează un gard viu dens, greu de trecut, care descurajează animalele și intrușii. Crește într-o formă rotunjită, deasă, și suportă foarte bine tunderea. Poate fi condusă ca gard viu tuns, formal, sau lăsată să crească liber, în formă naturală.

Arată foarte bine:

ca gard viu jos sau mediu, liber sau tuns;
ca gard viu de protecție, datorită spinilor;
în borduri și grupuri colorate, în contrast cu arbuști aurii, argintii sau verzi;
pe taluzuri și pante, unde fixează solul;
în spații verzi urbane, parcări și aliniamente, datorită rezistenței.

Caracteristici:

Tip: arbust cu frunze căzătoare
Formă: rotunjită, deasă, cu ramuri ușor arcuite și spinoase
Creștere: moderată, 20–40 cm pe an
Înălțime: 1,5–2 m necondusă; se menține ușor la 0,6–1,2 m prin tundere
Lățime: 1,5–2 m
Frunze: mici, roșu-purpurii; roșu-portocalii toamna
Flori: mici, galbene, în aprilie–mai
Fructe: mici, roșii, toamna și iarna
Expunere: soare, pentru culoarea cea mai intensă; tolerează semiumbra, dar la umbră frunzele se înverzesc
Sol: orice sol bine drenat, inclusiv nisipos, sărac sau calcaros; nu suportă apa stagnantă
Rezistență la secetă și arșiță: foarte bună, după înrădăcinare
Rezistență la ger: excepțională, până la aproximativ −30 °C
Utilizare: garduri vii, garduri de protecție, borduri, grupuri, taluzuri, spații urbane

De ce să alegeți dracila roșie:

Culoare roșu-purpurie tot sezonul, roșu-aprins toamna.
Rezistă la ger, secetă, arșiță și poluare.
Crește pe orice sol, inclusiv nisipos și calcaros.
Gard viu dens și spinos, greu de trecut.
Se tunde ușor și se reface repede.
Întreținere minimă.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-o toamna sau primăvara, într-un loc însorit. Pentru gard viu, plantați 3–4 plante pe metru liniar, adică la 25–35 cm una de alta. Pentru grupuri și borduri, lăsați 60–80 cm între plante. Udați regulat în primul an, până se înrădăcinează. Apoi suportă bine seceta, iar udarea e necesară doar în verile foarte uscate.

Ca gard viu tuns, tundeți-o o dată sau de două ori pe an, după înflorire și la sfârșitul verii. Lăsată să crească liber, e suficientă o rărire ușoară, la sfârșitul iernii, a ramurilor bătrâne sau uscate. Folosiți mănuși groase la plantare și la tundere, din cauza spinilor.

Bine de știut: culoarea roșu-purpurie e cea mai intensă în plin soare. La umbră, frunzele devin verzi-bronz. Din cauza spinilor, nu o plantați lângă locurile de joacă ale copiilor sau lângă alei foarte înguste.

Citește mai mult