Rhus typhina – Oțetar roșu

Rhus typhina – Oțetar roșu
Cel mai spectaculos colorit de toamnă, în portocaliu și roșu-aprins

Oțetarul roșu e un arbore mic sau arbust mare, cu frunze lungi, penate, ca de palmier, care toamna se aprind în portocaliu, roșu-aprins și galben, fiind unul dintre cele mai spectaculoase colorituri din grădină. Plantele femele fac „conuri” roșii, catifelate, care rămân pe ramuri toată iarna. Rezistă excepțional la secetă, arșiță, ger și soluri sărace și crește până la 3–5 m.

Oțetarul roșu (Rhus typhina) provine din estul Americii de Nord și e cultivat în grădinile europene de peste trei secole, pentru forma lui exotică și pentru culorile de toamnă.

Ramurile tinere sunt groase, acoperite cu un puf catifelat, maroniu-roșcat, ca coarnele de cerb acoperite cu catifea. De aici vine și numele lui englezesc, Staghorn sumac. Frunzele sunt mari, de 30–50 cm, penate, formate din numeroase foliole alungite, dințate, și dau plantei un aspect exotic, de palmier.

Toamna e marele spectacol al oțetarului. Frunzele se colorează treptat în galben, portocaliu, roșu-aprins și roșu-purpuriu, adesea toate pe aceeași plantă, ca un foc.

Vara, plantele fac inflorescențe verzui, discrete. Pe plantele femele apar apoi „conuri” dense, drepte, roșu-carmin, catifelate, formate din mii de fructe mici. Ele rămân pe ramuri toată iarna și dau grădinii culoare și în lunile reci.

Crește ca arbore mic, cu coroana largă, turtită, ca o umbrelă, adesea cu mai multe tulpini. Arată foarte bine:

ca exemplar solitar, în gazon sau lângă terasă;
în grădini mediteraneene, cu pietriș, alături de ierburi ornamentale;
pe taluzuri, pante și terenuri uscate, pe care le fixează;
în grupuri, pe terenuri mari, sărace, unde puține plante rezistă;
în grădini de iarnă, pentru conurile roșii și ramurile catifelate.

Caracteristici:

Tip: arbore mic sau arbust mare, cu frunze căzătoare
Formă: coroană largă, turtită, ca o umbrelă, adesea cu mai multe tulpini
Creștere: rapidă, 40–60 cm pe an
Înălțime: 3–5 m
Lățime: 3–5 m; se extinde prin lăstari din rădăcină
Frunze: mari, penate; galben, portocaliu și roșu-aprins toamna
Ramuri: groase, catifelate, ca coarnele de cerb
Fructe: „conuri” roșu-carmin, catifelate, pe plantele femele, toamna și iarna
Expunere: soare, pentru colorația de toamnă cea mai intensă
Sol: orice sol bine drenat, inclusiv nisipos, pietros, sărac sau calcaros; nu suportă apa stagnantă
Rezistență la secetă și arșiță: excepțională, după înrădăcinare
Rezistență la ger: excepțională, până la aproximativ −30 °C
Utilizare: exemplar solitar, grădini mediteraneene, taluzuri, terenuri uscate, grădini de iarnă

De ce să alegeți oțetarul roșu:

Colorit de toamnă spectaculos, în portocaliu și roșu-aprins.
Aspect exotic, cu frunze mari, ca de palmier.
„Conuri” roșii decorative toată iarna.
Rezistă excepțional la secetă, arșiță și ger.
Crește pe soluri sărace, nisipoase sau pietroase.
Nu are nevoie de udare după înrădăcinare.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-l toamna sau primăvara, într-un loc însorit, cu sol bine drenat. Lăsați-i 3–4 m spațiu în jur. Udați regulat în primul an, până se înrădăcinează. Apoi nu mai are nevoie de udare, decât în verile extrem de secetoase. Nu are nevoie de îngrășăminte.

Oțetarul roșu se extinde prin lăstari din rădăcini, care apar la câțiva metri de plantă. Ca să îl țineți sub control:

la plantare, montați o barieră antirizom (o folie groasă de plastic, îngropată vertical la 50–60 cm adâncime) în jurul plantei;
tăiați lăstarii noi din gazon sau din straturi imediat ce apar;
nu săpați și nu rupeți rădăcinile în jurul plantei, pentru că asta stimulează apariția de lăstari noi.

Nu are nevoie de tăieri. Dacă vreți o plantă mai mică, cu frunze mai mari și mai exotice, o puteți tăia scurt la sfârșitul iernii.

Bine de știut: seva lăptoasă poate irita pielea sensibilă, așa că folosiți mănuși la tăiere. Oțetarul roșu nu este toxic ca oțetarul otrăvitor din America. Totuși, nu îl plantați lângă locurile de joacă ale copiilor. Din cauza lăstarilor din rădăcină, nu îl plantați lângă pajiști naturale, păduri sau terenuri neîngrijite, unde s-ar putea răspândi.

Citește mai mult