Punica granatum – Rodie

Catalog produse > Arbuști ornamentali,Pomi, arbuști fructiferi și viță de vie

Punica granatum – Rodie
Flori roșii-portocalii vara și fructe proprii, direct din grădina ta

Rodia e un arbust mediteranean, care în grădinile din sudul României crește, înflorește și face fructe. Vara se acoperă de flori roșu-portocalii strălucitoare, ca niște trompete, iar toamna face rodii mari, roșii, dulci-acrișoare. Iubește căldura și suportă seceta, crește până la 2–3 m și e o plantă ornamentală și fructiferă în același timp.

Rodia (Punica granatum) provine din Iran și Asia Centrală și e cultivată de peste 4000 de ani în jurul Mediteranei, unde e simbol al belșugului și al norocului. În România, verile tot mai calde și iernile mai blânde din sud o fac o plantă tot mai căutată. În zonele calde, cum sunt Oltenia, Dobrogea și Banatul, rodia se coace bine în grădină.

Florile sunt mari, de 3–5 cm, în formă de trompetă, cu petale roșu-portocalii, încrețite, ca de mătase, și un caliciu cărnos, roșu. Apar din iunie până în august, într-o perioadă lungă, și sunt foarte decorative.

Din flori se formează fructele: rodii rotunde, cu coajă roșie-aurie, pline de semințe suculente, roșii-rubinii, cu gust dulce-acrișor. Se coc în octombrie–noiembrie și se păstrează bine câteva săptămâni. Rodia e autofertilă, deci face fructe și fiind singură în grădină.

Frunzele sunt mici, alungite, lucioase, verzi, iar lăstarii tineri au tentă arămie. Toamna, frunzele devin galben-aurii. Crește ca arbust mare sau pom mic, cu mai multe tulpini, și poate fi condus pe o singură tulpină.

Arată foarte bine:

ca exemplar solitar, lângă terasă sau într-un loc însorit;
lângă un zid orientat spre sud, unde e cald și adăpostit;
în grădini mediteraneene, alături de smochin, lavandă și liliac indian;
în ghivece mari, pe terase, dus la adăpost iarna în zonele reci;
în grădini de fructe, ca pom fructifer mai puțin obișnuit.

Caracteristici:

Tip: arbust sau pom mic, cu frunze căzătoare
Formă: tufă largă, cu mai multe tulpini; poate fi condus pe o singură tulpină
Creștere: moderată, 20–40 cm pe an
Înălțime: 2–3 m
Lățime: 1,5–2,5 m
Flori: roșu-portocalii, în formă de trompetă, în iunie–august
Fructe: rodii roșii-aurii, cu semințe suculente, dulci-acrișoare, în octombrie–noiembrie
Rodire: după 2–4 ani de la plantare; autofertilă
Frunze: mici, lucioase, verzi; galben-aurii toamna
Expunere: plin soare, cât mai cald
Sol: orice sol bine drenat, inclusiv nisipos sau calcaros; nu suportă apa stagnantă
Rezistență la căldură și secetă: foarte bună, după înrădăcinare
Rezistență la ger: până la aproximativ −12…−15 °C; soiurile rezistente, până la −18 °C. În iernile foarte geroase, planta poate degera deasupra solului, dar lăstărește de la bază.
Utilizare: exemplar solitar, lângă ziduri, grădini mediteraneene, ghivece mari, grădini de fructe

De ce să alegeți rodia:

Flori roșu-portocalii spectaculoase, toată vara.
Fructe proprii, dulci-acrișoare, pline de vitamine.
Iubește căldura și suportă seceta.
Autofertilă: face fructe și singură.
Plantă ornamentală și fructiferă în același timp.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-o primăvara, după trecerea înghețurilor, ca să aibă timp să se înrădăcineze înainte de prima iarnă. Alegeți locul cel mai însorit și mai cald din grădină, ideal lângă un zid orientat spre sud, adăpostit de vânturile reci. Udați regulat în primul an. Apoi suportă bine seceta. În perioada de creștere a fructelor, udarea constantă ajută, pentru că udarea neregulată, după secetă, face ca rodiile să crape.

În primii 3–4 ani, protejați-o iarna. Mulciți baza cu un strat gros de frunze sau paie și înveliți tufa cu o pânză de protecție în nopțile foarte geroase. În zonele cu ierni aspre, cultivați-o în ghiveci și duceți-o iarna într-un loc luminos, răcoros și ferit de ger, cum ar fi un garaj sau o seră.

Tăiați-o la sfârșitul iernii, în martie: îndepărtați ramurile uscate, încrucișate sau degerate și lăstarii care cresc din rădăcină, dacă vreți un pom pe o singură tulpină. Rodia face fructe pe ramurile de 2–3 ani, așa că nu o tăiați prea scurt.

Bine de știut: rodia pornește târziu în vegetație, de obicei abia în aprilie–mai. Dacă după o iarnă grea pare uscată, așteptați, pentru că lăstărește de la bază. În anii cu veri scurte sau reci, fructele se pot coace mai puțin în zonele mai răcoroase ale țării. În sud, se coc bine în fiecare an.

Citește mai mult