Caryopteris × clandonensis – Barbă albastră (Spireea albastră)

Caryopteris × clandonensis – Barbă albastră (Spireea albastră)
Flori albastre la sfârșitul verii, când grădina are nevoie de culoare

Caryopteris e un arbust scund, compact, care înflorește la sfârșitul verii și toamna, din august până în octombrie, când majoritatea arbuștilor au terminat. Se acoperă de flori albastre-violet, pe care albinele și fluturii le iubesc, pe un fundal de frunze aromate, verde-argintii. Rămâne în jur de 60 cm–1 m, iubește soarele, căldura și seceta și e ideal pentru borduri, grădini mediteraneene și grădini pentru albine.

Caryopteris × clandonensis e un hibrid obținut în Anglia, în anii 1930, dintr-o specie din China și una din Mongolia. Semnul „×” din nume arată că este un hibrid. În comerț e cunoscut și ca „barbă albastră” sau „spireea albastră”, deși nu e rudă cu spireea.

Florile sunt mici, albastre-violet, cu stamine lungi, ca niște firișoare de barbă. De aici vine și numele. Sunt adunate în ciorchini deși, etajați, de-a lungul lăstarilor. Apar din august până în octombrie și aduc în grădină o culoare rară la sfârșitul verii: albastrul. Florile sunt o sursă prețioasă de nectar pentru albine și fluturi, într-o perioadă în care puține plante mai înfloresc.

Frunzele sunt mici, alungite, verde-cenușii spre argintii, iar frecate între degete au un parfum aromat, asemănător cu cel al plantelor mediteraneene. Crește într-o tufă scundă, rotunjită, deasă.

Arată foarte bine:

în borduri și pe marginea aleilor;
în grădini mediteraneene și cu pietriș, alături de lavandă, liliac de vară și ierburi ornamentale;
în grădini pentru albine și fluturi;
în grupuri de mai multe plante, ca un covor albastru toamna;
în ghivece și jardiniere, pe terase însorite;
în contrast cu plante cu flori galbene sau cu frunziș auriu.

Caracteristici:

Tip: arbust scund, cu frunze căzătoare
Formă: tufă scundă, rotunjită, deasă
Creștere: rapidă; după tăierea de primăvară crește la înălțimea completă într-un singur sezon
Înălțime: 60 cm–1 m
Lățime: 60 cm–1 m
Flori: albastre-violet, în ciorchini etajați
Înflorire: august–octombrie
Frunze: mici, verde-argintii, aromate
Expunere: plin soare
Sol: orice sol bine drenat, inclusiv nisipos, sărac sau calcaros; nu suportă apa stagnantă
Rezistență la căldură și secetă: foarte bună, după înrădăcinare
Rezistență la ger: până la aproximativ −15…−20 °C. În iernile geroase, lăstarii pot degera, dar planta lăstărește de la bază și înflorește în același an.
Utilizare: borduri, grădini mediteraneene, grădini pentru albine, grupuri, ghivece

De ce să alegeți Caryopteris:

Flori albastre la sfârșitul verii, când puține plante mai înfloresc.
Nectar prețios pentru albine și fluturi.
Frunze aromate, verde-argintii.
Iubește căldura și seceta.
Scund și compact, potrivit pentru spații mici și ghivece.
Întreținere minimă: o singură tăiere pe an.

Sfaturi de plantare și îngrijire:
Plantați-l primăvara, într-un loc cât mai însorit și cald, cu sol bine drenat. Lăsați 60–80 cm între plante. Udați regulat în primul an, până se înrădăcinează. Apoi suportă bine seceta. Evitați solurile grele și umede, mai ales iarna, pentru că apa în exces îi face mai mult rău decât gerul. Nu are nevoie de îngrășăminte.

Caryopteris înflorește pe lăstarii noi, din anul curent. De aceea, tăiați-l scurt în fiecare primăvară, la sfârșitul lui martie sau în aprilie, la 15–20 cm de sol. Tăierea stimulează lăstari noi, viguroși, și flori mai multe, iar tufa rămâne compactă și deasă. Nu îl tăiați toamna, pentru că ramurile vechi protejează baza plantei iarna.

Bine de știut: Caryopteris pornește târziu în vegetație, de obicei abia în aprilie–mai. Dacă după iarnă ramurile par uscate, nu vă grăbiți: tăiați-le primăvara și planta va lăstări de la bază.

Citește mai mult